Anul acesta am avut o surpriză neplăcută la întoarcerea din concediu când mi-am găsit plantele fie uscate, fie foarte ofilite. Doar cactusul meu stătea semeţ, de parcă n-aş fi lipsit deloc. În ciuda încercărilor mele de a uda foarte bine (aproape îneca) plantele înainte de plecarea în concediu, fără ca cineva să le ude tot la câteva zile, plantele au avut de suferit.
Ideea
Un coleg de muncă mi-a povestit cum a rezolvat el problema udării florilor. Era vorba de o instalaţie ce presupunea un microcontroller, o pompă şi câţiva senzori. Am stat puţin pe gânduri şi apoi am decis să încerc ceva mai simplu. Ca de obicei am căutat muza pe internet, şi am găsit o mulţime de soluţii. Am ales ce mi s-a părut mai simplu de făcut şi mai ieftin, şi anume o micro-instalaţie cu picurare pentru plante.
Cele trebuincioase
- 3 metri de furtun
- 12 Te-uri
- 17 coturi
- o sticlă de 5 litri
Pe lângă asta am putut să reglez debitul de apă ce merge la fiecare plantă individual, folosindu-mă de robinetele cu care erau dotate coturile de plastic.
Realizare
Mai întâi am grupat florile pe care vroiam să le ud cât mai aproape unele de altele. Apoi am tăiat furtunul şi am început să conectez fitingurile de plastic.
După ce întreaga "ţevăraie" a fost gata, am luat capătul furtunului şi l-am introdus în sticla de 5 litri umplută cu apă.
Principiul vaselor comunicante
Pe scurt, acest principiu spune că dacă avem două (sau mai multe) vase legate între ele de un canal, prin care lichidul poate circula în ambele direcţii, atunci nivelul din cele două vase va fi aceelaşi faţă de un reper extern. Deci, dacă nivelul apei din recipientul B e mai mare decât cel din recipientul A, atunci apa va circula din recipientul B în A, până când apa din cele două recipiente va avea aceelaşi nivel.
Astfel, dacă vasul în care ese apa se află deasupra ghivecelor, apa va curge în continuu, dinspre vasul cu apă spre ghivece, "încercând" să egalizeze nivelul de apă. Asta nu o să se întample, aşa că până aici am rezolvat partea cu obţinerea unui debit constant de apă.
În continuare, a trebuit să montez în dreptul fiecărui ghiveci câte un robinet pentru reglarea debitului de apă. Fiecare plantă are nevoide de o anumită cantitate de apă, astfel debitul de apă trebuie "personalizat". Unele plante, cum ar fi busuiocul, au nevoie de mai multă apă, iar altele de mai puţină. Pentru asta e montat în dreptul fiecărui furtun ce ajunge la ghivece câte un robinet. După mai multe încercări am ales să reglez robinetele astfel încât o picătură de apă să cadă tot la 4-5 secunde pentru busuioc, iar pentru flori ceva mai rar.
Am într-un ghiveci dreptunghiular (jardinieră) mai multe fire de busuioc, iar pentru a reuşi să ud o suprafaţă mai mare am folosit trei puncte de picurare. Din păcate nu se văd toate robinetele din poză.
Avantaje
- plantele nu mai suferă de sete când eşti plecat mai multe zile
- nu trebuie să le uzi zilnic
- poţi regla debitul de apă pentru fiecar plantă în parte
- poţi dizolva în rezervorul de apă eventualul îngraşamânt pentru plante
- poţi conecta mai multe rezervoare laolaltă, astfel ca plantele să fie independente mai mult timp
- instalaţia va picura în continuu, astfel că unele plante pot avea de suferit din cauza asta dacă nu reglezi atent debitul de apă
- toate ghivecele care sunt irigate trebuie să fie apropiate unele de altele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu